Cum trebuie să fie lemnul folosit la construcţia caselor din lemn, cum se protejează lemnul, cum se poate repara mobilierul rustic şi cum se restaurează cel de artă?

Iată o serie de întrebări foarte interesante, iar pentru răspunsuri ne-am adresat, bineînţeles, unui specialist. L-am găsit în persoana unui „tată" al lemnului care, după spusele sale, s-a născut în pădure: artistul ebenist Ioan Chiran (tel.: 0722. 301.578, simfonia_lemnului@hotmail.com).

Interesul pentru casele din lemn este din ce în ce mai mare, acestea fiind ecologice şi prezentând o serie întreagă de avantaje. Uneori, însă, apare după con­struc­ţie o lipsă de confort (carii sau micşorarea dimensiunilor atunci când a fost folosit un lemn crud). De aceea câteva sfaturi înţelepte din popor sunt tot­deauna binevenite. Iată ce ne spune Ioan Chiran.

Pentru casele din lemn se colectează lemn exclusivist în a doua jumătate a lunii noiembrie, atunci suculenţa lemnului fiind cea mai scăzută şi deci puţin expus la carii. Lemnul se „crapă" direct pe dimensiunea/grosimea dorită (5, 7, 9 sau chiar 14 cm) şi se lasă la odihnă în aer liber, având grijă să nu stea în apă. Nu trebuie forţată nota pentru a se usca mai rapid şi nici să se folosească soluţii de protejare care astupă porii şi îi micşorează durata de viaţă.

Pentru lemnul care stă în pământ (piloni), având tendinţa de a putrezi, recomand o soluţie folosită în Maramureş: se arde lemnul la foc la partea care va sta în pământ până când prinde o crustă de cărbune de circa 1 cm şi nu se dă cu smoală sau creolină. Această procedură îi măreşte viaţa de până la 3 ori.

Dacă aveţi în vedere un mo­bilier rustic sau nepretenţios, puteţi să îl reparaţi singuri sau să apelaţi la un tâmplar. Iată cum puteţi repara singuri o masă de bucă­tărie rustică. Reparaţia ar putea consta în acoperirea unei mici crăpături (circa 2-3 milimetri) din blat.

Ca materiale aveţi nevoie de glaspapir fin, chit de lemn şi ceară la culoarea lemnului (aceasta se găseşte în magazinele de specialitate). Se poate lucra cu un şpaclu. La nevoie se poate utiliza o maşină electrică de şlefuit, însă operaţia se poate realiza foarte bine şi manual. Mai aveţi nevoie de o cârpă de bum­bac. Porţiunea crăpată din masă se astupă, folosind şpaclul, cu chitul de lemn. Apoi se fini­sează cu glaspapir. Se aplică ceara la culoarea lemnului, după care se finisează suprafaţa în cauză cu o cârpă de bumbac, prin mişcări circulare.

La mobilierul vechi şi pre­ten­ţios, însă, este nevoie de inter­venţia unui specialist care va realiza restaurarea/conser­varea acestuia, precum şi un atelier în care să existe anumite condiţii de lucru. Este de notat faptul că, în timp ce recondiţio­narea lemnului poate fi făcută de un tâmplar priceput, restaurarea mobilierului de artă şi sculptura artistică nu pot fi făcute decât de artişti ebe­nişti care au atât cunoş­tinţele, cât şi instrumen­tele necesare. Abordarea este total diferită. Tâmplarul va cură­ţa piesa de mobilier şi apoi o va şmirghelui, intenţia sa fiind ca piesei să i se dea un refresh, eventual să arate ca nouă, ceea ce este de nepermis în cazul unui mobilier vechi şi valoros. Artistul ebenist va efectua înainte de a începe vreo intervenţie asupra acestuia o analiză amănunţită care va cuprinde o expertiză prin foto­grafiere pe detalii (aşa-zisa biopsie a lemnului, autenticita­tea şi vechimea lui) şi o fixare a mobilierului în timp: în ce epocă a fost confecţionat, în ce loc/atelier, ce scule au fost folosite....